Tribulatiile fara patima ale unor jurnalisti in seara de Sf. Patrick

Daaaa… ieri, dupa 11 ore de birou si pritocire a noului numar al revistei TANGO m-am gandit sa ajung la Mall sa vad si eu ecranizarea bedeului cult WATCHMEN. In scop de documentare: aveam de gand sa scriu un post intitulat: CINE-I VEGHEAZA PE COMENTATORI. N-a fost sa fie! Postul va exista. Candva. Nu undeva, ci aici. Fiindca prea m-au enervat „mazgalelile” electronice sau tipografice ale unora care habar n-au cu ce se mananca Watchmen si, desi – in anumite cazuri – afirma ca au citit banda desenata (chiar si fragmentar) n-am observat sa se fi lipit ceva de ei. In sfarsit… imi pastrez observatiile si… criticile pentru momentul respectiv. Sa revenim. Aseara am plecat din birou cu aceasta intentie. Din pacate, promisesem Alinei Oprea (PR la R-G), pe care am cunoscut-o anul trecut cu ocazia primei editii a Cupei Presei la Golf (pe care – surprinzator si pentru mine si pentru toti cunoscutii mei! – am castigat-o, desi era prima data cand puneam mana pe crosa (de, nici Fortuna nu mai e cum era !) ;)) sa incerc sa ajung la evenimentul GUINNESS. Eveniment organizat de ai ei la Bordello’s Irish Pub (recent deschis pe Selari). Am zis sa fac act de prezenta pentru ca, desi reintalnirea cu ea imi facea o reala placere, acest gen de reuniuni tind sa te alieneze prin lipsa unui partener de discutii si pierdut vremea. En fin, ajung, o imbratisez pe Alina, intru in posesia unei cravate Guinness, a unui pahar cu bere – neagra, evident – si apoi mi-am rotit privirea prin incaperea ticsita. Lume multa – lucru intimidant. Mai arunc o privire mai atenta si incep sa decelez diverse cunostinte. Colegi de breasla, amici din presa. Vechi colaboratori, ori cunoscuti cu prilejul anterior pomenitei activitati improscatoare de mingi in decor si trofee in biblioteca (vezi mai sus). Printre ei Dan Medisanu (care m-a tras de limba despre pictorialul de la Venetia – n-am uitat ca sunt dator la voi cu seria a 2-a de poze venetiene) si Florin Ghioca (care-si carase dards-urile cu el – n-a avut ocazia sa le foloseasca;)) cu care m-am intins la vorba neglijand ora. Il zaresc si pe Mugurel Vrabete (Holograf), care – dupa ce schimba cateva vorbe cu diversi despre viitoarea lansare de disc (in regie Media Pro) – si-a luat zborul. Probabil pregatea ultimele detalii ale petrecerii de-a doua zi cu ocazia deschiderii restaurantului TAROT. Care-i apartine (undeva pe langa Domenii). Revenind la petrecerea GUINNESS, am aflat cu surprindere ca avea loc cu ocazia noptii Sf. Patrick, lucru care-mi scapase cu desavarsire, avand in vedere si faptul ca frecventa cu care ating telecomanda televizorului tinde vertiginos spre 0. OK, mi-am zis. Let’s party! La un moment dat a inceput sa dea o tenta irlandeza evenimentului trupa Shannon (prima oara cand am auzit si vizionat), care s-au integrat multumitor in peisajul pubului si au facut echipa buna cu cativa adolescenti ce-au prestat oarece dansuri cu iz irlandez. Dupa priceperea si puterea lor. Doar nu va asteptati la Michael Flatley, nu? Dragut. Apoi cativa membri ai formatiei DIRECTIA 5 (fara Marian, desi era si el de fata) au unplunggedat cateva melodii. Draguti si ei, desi solistul parea cam incrancenat de parca l-ar fi chinuit ceva pantecaraie ;)) Dupa acest moment mi-am luat talpasita spre Mall numai pentru a constata faptul ca filmul incepuse la 21.15, nu 21.45 cum aveam eu impresia. Deci despre el o sa va povestesc alta data. Asa ca am renuntat (mai ales ca voiam sa vad genericul de inceput care-a fost laudat de atatia comentatori). Lucru ce s-a si soldat cu cumpararea a doua carti pe post de compensatie.