Sinead O’Connor intre agonie (atmosferica) si extaz (muzical)

Tocmai m-am intors in redactie dupa superbul concert al lui Sinead organizat de Events la Arenele Romane. Dupa astfel de evenimente sunt atat de bulversat incat, de obicei, prefer sa-mi pastrez trairile pentru mine. Sunt egoist, stiu. Dar daca la Cohen sau Rolling Stones puteam sa ma ascund in spatele scuzei „pai n-am blog, d-aia!” acum o astfel de motivatie nu-si mai gaseste justificarea. E curios cum (cel putin in lumea mea) reusesc sa dau o coloratura magica unor astfel de evenimente. Dar mi se pare ca, in anume cazuri, cosmicul si umanul, rationalul si spiritualul conlucreaza pentru o armonie universala. Poate bat campii, dar asa imi place sa cred. Si ca sa nu va mai povestesc de Cohen (o s-o fac in septembrie la a 2-a lui venire in Romania ;))) ), o sa ma refer strict la ce-a fost aseara. Plecat-am vesel-cernit din redactie – in formula incompleta din motive obiective – cu inima indoita de mohorala accentuata a ceriului prevestitor de precipitatii degraba varsatoare de copaci peste masini precum saptamana trecuta. Ajunsi in parc, ne-am alipit unei terase in speranta ca zeii atmosferici s-or indura de noi si nu ne-or deversa oala cu laturi in crestet macar cale de vreo cateva melodii. Sperante desarte: picurii continuau sa se scurga imperturbabili la lamentarile noastre. Ne-am luat inimile-n dinti si umbrelele de manere si-am purces ca pe Golgota spre Arenele Romane.

Inauntru lume nici prea-prea, nici foarte-foarte. „I-a intors ploaia”, ne-am zis. Eu m-am lipit de scena, restul trupei de scaune. Si mirajul a inceput. E adevarat ca nu-s corect si joc cu zaruri masluite. ;)) Eu eram deja lovit de pe la pranz cand impreuna cu Alice si Paul am avut sansa unei intrevederi private finalizate printr-un interviu exclusiv pentru Tango ;))

Am descoperit o Femeie, o Mama si nicidecum o vampa acra mancatoare de ziaristi precum ne asteptam. Nu-mi venea sa cred cand o auzeam pe Sinead si vedeam cum ii lucesc ochii ca luceferii cand povestea despre copiii ei si despre cum NU se considera un star si, cu atat mai putin, o femeie frumoasa. Aveam sa ma conving la concert ca nu brava si nu batea campii: a purtat aceeasi tinuta ca in timpul interviului. Minus adidasii ;)). Ca de obicei, a cantat in picioarele goale (dupa ce a aruncat slapii cu care-a intrat pe scena). Adevaratii artisti sunt simpli, modesti si directi.

Si ca sa revin: primele 3 melodii au trecut peste/prin mine ca un val prea grabit sa ma ude – eram conectat la aparate imortalizand fenotipuri de ceata, palide jocuri fragmentare de sentimente, palimpseste de trairi nedumirite pe deplin. Apoi „ochii” presei au fost goniti de langa scena spre turma avida de pe scaunele Arenelor. Si abia atunci am avut revelatia. Scena saracacioasa, aproape pustie. Luminile spartane, fara efecte pirotehnice. Si artistii care faceau sutele de spectatori sa vibreze la unison si sa-i rasplateasca cu aplauze indelungi la sfarsitul fiecarei piese. Iar deasupra Arenelor, brocarturile ceriului desfasurate in volburi invapaiate dinlauntruri, mai marete si impunatoare decat oricare efect holywoodian. Sa mai precizez ca din momentul in care am pasit in Arene n-a mai cazut fir de picatura de ploaie?

Din pacate epifania fu de scurta durata pentru ca cei doi nepotei personali (adaugiti trupei dimpreuna cu parintii aferenti la cea terasa de crancena amintire pitiponciada unde-si etalau celulita inmugurinda proaspetele absolvente de clasa a 8-a la banchetul terminal si terminator vizual – poate voi reveni la acest subiect in curand) au zburatacit imprejuru-mi intregul concert. Si cum nu au fost singurele fapturi sub 7 ani prezente, cred ca trebuie salutat fenomenul indoctrinarii muzicale de calitate de la varste fragede ca certa piedica in calea manelizarii sociale relevate la ultimul voting pro-european.

Chestii tehnice:

setlist: Emperors, Stretched, Thief, Lambs book of life, Never get old, Jeremiah Beautiful, Babies, Solomon, Black boys, What doesn’t belong, Ps. 91 Whosoever, Nothing compares, Downpressor Man, Thank You, Last Day.

bisuri: This is To Mother You, Psalm 33.

Sinead a concertat acustic la Arenele Romane alaturi de Steven Cooney si Kieran Kiely.

Azi Sinead va concerta in Grecia. Urmeaza destinatii din Serbia, Franta, Olanda si Belgia.

Au asistat aproximativ 1500 de spectatori.

31 thoughts on “Sinead O’Connor intre agonie (atmosferica) si extaz (muzical)

  1. Pupaciuni pentru frumusetea slovei si talentul tau de a face omul sa se simta ACOLO chiar daca nu a fost. Nici nu a trebuit sa inchid ochii… Ne e dor de tine in carne si oase.

  2. Nu mi-a placut sa o revad pe Sinead transformata atat de tragic din faptura aeriana si de o frumusete magica, in irlandeza grasa si aiurea imbracata. M-a intristat. Dar a cantat precum spui tu, iar cerul era asa cum l-ai povestit. Si asa de frumos l-ai povestit…
    Bogdanel, 4 ani, dupa prima melodie: „Asa este un concert? Mie mi-a placut. Poti sa o rogi sa mai cante?”
    Vladimir, 7 ani, paparazzo in devenire: „E un domn sau o doamna? Nu imi dau seama…” Cand i-am atras atentia ca nu are pantofi, mi-a spus ca asa trebuie, pentru ca muzica sa se scurge in pamant, ca electricitatea.

    • Sinead e dovada vie ca ambalajul atat de pretaluit pe piata media romaneasca nu conteaza. ;)) Iar ea ne-a marturisit la interviu ca nu si-a pus niciodata problema sa arate bine. S-a multumit sa faca singurul lucru pe stie sa-l faca: sa cante. Ma bucur ca ti-a placut concertul si mai mult ma bucur ca le-a placut si „crocodililor”.

  3. Ionut, hai sa negociem de pe acum, lasa-ma pe mine sa scriu despre Cohen in septembrie, si-ti dau eu ceva la schimb, mai pui ceva si ne-ntelegem:)
    Sa stii ca am scris si eu despre Sinead pe http://www.coffechat.ro, dar nu cu atatea amanunte ca tine, tu esti mai atent, si mai tehnic, si mai destept- dar ma lasi sa scriu eu despre Cohen, da?

    • Pai poate o sa castigi si la concertul ala o invitatie ;)) Ar fi chiar pacat sa-l ratezi ca cine stie cand, cum si mai ales daca o sa mai ajunga vreodata prin Romania ;(((

  4. Ce minune ati trait voi acolo Ionut. S-ami cumparat si mie bilet la astfel de evenimente, va rog frumos, frumos, frumos. Patesc in avans. Vreau sa traiesc, sa simt si eu astfel de emotii.

  5. ionut iti multumesc mult. pe seara zilei in care era concertul, departe de casa si de blog, m-am gandit o clipa ca vei merge (si ca nu vei fi dezamagit de vocea irlandezei… nu-i asa ca e fantastica, live?) si ca, la intoarcere, voi gasi pe blogul tau comentariile. nu stiam, dar am dorit, ti-am dorit un concert bun, dupa cum o stiu eu pe sinead, din ce-am vazut prin media cu si despre ea.
    iti multumesc mult pentru invitatie (invitatia era urmare concursului de pe blog?). esti tu un om bun si drag, dar as fi fost nevoita sa te refuz, din pamanteanul si simplul motiv ca nu as fi putut fi in doua locatii diferite.
    abia m-am intors acasa si primul impuls a fost sa reiau legatura intrerupta pentru scurte/lungi zile cu lumea tango, cu speranta de vesti de la tine.
    multumesc. multumesc. multumesc.

  6. te rog, nu ma fa sa-mi para rau, lasa-ma sa ma bucur ca voi, cei care ati fost, ati trait momente frumoase.🙂
    o sa astept revista, nu-i nici graba si nici teama, numai bucurie.

  7. am reusit sa vad sigur ros… sunt rupta in doua jumatati de ireal si de frumos!!!…e fabulos… probabil ca duminica aceasta voi fi ancorata in svefn n englar (cel putin asta ar fi prima optiune acum, dar ziua nu s-a terminat)
    multumesc ionut, multumesc… frumos dar.
    duminica buna sa ai.
    si zicea cineva de filmul lor: IL VREAU!

  8. :))) intamplarea face ca am cunoscut oameni cu sindromul down, cu copii ce au acest complex si privesc videoclipul cumva subiectiv. dar ai dreptate., videoclipurile preferate de tine sunt mai cinstite (le vazusem deja dar le-am mai mai vizionat o data)… si, de fapt, cand ceva e frumos in tot, e cam greu sa alegi.
    ce ma surprinde, amuza, bucura este faptul ca ai stiut cumva ca o sa se lipeasca de mine. chiar daca eu nu prea ti-am scris, ba chiar am chiulit mult timp de pe blog, ocupata sa arunc gheme pe la Alice, pe la Simona…
    si recunosc ca nu-i stiam, nu auzisem de ei, dar ii invat cu drag.

  9. …si am vazut si heima… „without music life would be a mistake” mai zice in inceputul videoclipului de care iti ziceam… si tac.
    e ireal… sa-mi amintesti cand ne-om vedea sa iti multumesc si cu vorbe rostite!

  10. pentru cei insemnati, pentru cei speciali, a caror viata nu este la fel de simpla ca si a noastra, cei multi si care ii admiram, judecam, lovim, apreciem, iubim, tacerea si insingurarea lor se rupe in lumina si devine lacrima si cristal doar atunci cand trec Dincolo.
    a fost nevoie ca Michael Jackson sa faca Marea Trecere ca sa ne amintim de el.
    a fost nevoie de moarte, ca sa ii reascultam muzica.
    personal nu am fost niciodata un fan infocat, dar nu pot sa-i neg meritele, harul, asa cum nu pot sa nu simt tristete in fata destinului sau inalt, dar atat de insingurat, neinteles, chinuit.
    Dumnezeu sa-l ierte!
    … si ma intreb… atunci, in ultimele clipe, cati dintre cei care il plang, …was they there?
    si ma intreb: de ce lacrima se amesteca intotdeauna cu noroiul, cu goana dupa stiri. de ce e nevoie de sordid, acum cand aripile de inger il ridica cu adevarat spre cer….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s