Spiridusul Cohen

Ziua de vineri incepuse ca o zi de Vineri 13, desi era numai o amarita de vineri 4😉 De dimineata m-am trezit ca:
1. trenul gasit pe pagina de net a CFR-ului nu mai exista,
2. doctorul m-a diagnosticat cu sinuzita+rinita alergica (p-asta o banuiam)+spondiloza cervicala (p-asta o stiam)+polipopoza (p-asta o banuieste el),
3. nepotul cel mic a facut o infectie dentara galopanta cu febra care a cantonat tot familionul pe langa el.

Cu  atare stare de spirit cred ca nu e greu de imaginat asteptarile negativiste cu care mi-am recuperat sotia si ne-am indreptat spre Stadionul Iolanda Balas-Soter unde urma sa inceapa concertul lui Leonard Cohen.

Asteptarile imi erau adumbrite si de faptul ca, spre deosebire de concertul de anul trecut care avusese loc pe o suprafata mult mai mica si statusem mult mai in fata (multumesc Andreea!), acum urma sa stau la tribuna aflata la o distanta considerabila de scena, chiar langa terenurile de tenis.

Concertul trecut fusese unul de vis, mai ales ca m-am numarat printre cei inspirati care nu au parasit terenul in timpul primului bis cand a inceput sa ploua torential  si am fost martor al miracolului de dupa secventa in care Leonard a intrebat cei cativa zeci de spectatori ramasi: „Stiti ca ploua, da? Bine, daca voi ramaneti, atunci raman si eu sa cant!”😉 Iar la mijlocul melodiei urmatoare ploaia s-a oprit de parca s-a inchis robinetul celest. A urmat un mini-recital de peste jumatate de ora absolut divin.

Dar sa revenim la seara de vineri.  Invatati fiind, de anul trecut, cu punctualitatea „canadiana” a lui Cohen, deja la ora inceperii concertului (20.00) stadionul era plin. Si magia a inceput. Simplu, ca si imbracamintea-i modesta, Cohen a salutat multimea cu un firesc normal pentru marii oameni: „Buna seara prieteni!” si a inceput „Dance Me to the end of love”, cu ritmurile ei onctuoase, aderand la fiece fibra a sufletului ducandu-se  in adancuri acolo unde e ceea ce conteaza si ridicand-o la suprafata, permitand o interactiune directa de la suflet la suflet, punand in contact spectatorii si vrajitorul de pe scena. Iar era in mijlocul scenei, in genunchi, cu ochii inchisi prelungindu-si fiinta si geniul peste multimea ce umplea gazonul stadionului intr-o generozitate absoluta, trimitand spre noi dragoste si uimit s-o regaseasca intorcandu-se la el sub forma aplauzelor. Inainte de „Ain’t No Cure for Love” a simtit nevoia de a ni se adresa din nou: „Va multumesc ca ne-ati invitat din nou la Bucuresti. Vom da totul din noi in aceasta seara!” Si asa a fost.

In genunchi, cu celebra palarie in mana a asteptat langa Javier Mas pana cand solo-ul acestuia a calmat chitara acustica ce parea sa fi capatat viata proprie si expulza tremolouri islamico- flamenco ce acopereau intreaga istorie catalana, iar la versul „secret heart” si-a strecurat intr-un gest reflex mana sub costum pentru a-si atinge inima. Pe-ale noastre le atinsese deja demult. Ovatii prelungi i-au intimpinat replica de mai tarziu, in timp ce canta „Tower of Song”,

Yeah, my friends are gone and my hair is grey,
I ache in the places where I used to play
And I’m crazy for love but I’m not coming on Bucuresti to fool you😉

Si nu pot sa nu amintesc pasii lui saltati de leprechaun canadian la intrarea si mai ales la iesirea din scena. Un deliciu pentru vioiciunea acestui artist genial ce va implini 75 de ani luna aceasta. Pacat ca, asa cum spunea si el cu dulce-amaruie obida „nu ni se vor mai incrucisa drumurile pentru multa vreme „.

A iesit de trei ori, topaind strengareste de pe scena, si s-a intors tot atat de vesel in fata unui public care l-a primit in picioare, cu aplauze prelungite. „I Tried to Leave You”, a spus Cohen la final, si, in cele din urma, dupa trei ore de exceptie, a facut-o.

Tehnical stuff: Leonard Cohen a fost acompaniat pe scena de Sharon Robinson si Webb Sisters (backing vocal), Roscoe Beck (chitara-bas), Neil Larsen (clape & acordeon), Bob Metzger (chitara electrica si acustica), Javier Mas (chitara acustica), Rafael Gayol (percutie) si Dino Soldo (saxofon, clarinet, clape).

Repertoriu: Dance Me to End of Love / The Future / Ain’t No Cure for Love / Bird on the Wire / Everybody Knows / In My Secret Life / Who by Fire / Lover Lover / Waiting for the Miracle / Anthem / Tower of Song / Suzanne / Sisters of Mercy / The Gipsy’s Wife / The Partisan / Boogie Street / Hallelujah / I’m Your Man / Take This Waltz / So Long Marianne / First We Take Manhattan / Famous Blue Raincoat / If it Be Your Will / Hey, That’s No Way to Say Goodbye / Closing Time / I Tried to Leave You.

22 thoughts on “Spiridusul Cohen

  1. La fel ca si la Alice, am simtit emotia traita de tine la acest concert al celui pe care bine il numea tot draga de Alice :zeu !
    Multumesc pentru aducerea atmosferei de exceptie ,aprope de noi !

  2. Multumesc de invitatie, eu trec mereu pe aici , citesc , dar ( ai ghicit) de cele mai multe ori ma informez , cum a fost cazul aparaturii, ca sa -i zic asa ,si-ti dai seama ca eu sunt novice in domeniu; cand ai scris despre filme, am citit si m-am gandit la limitele mele de duritate si-am realizat ca nu sunt pentru un asa film, desi , cum ai descris personajul, parca m-ar atrage.
    Asa ca, eu invat mereu , e interesant ce scrii, si atunci cand ma voi pricepe , voi indrazni sa-mi dau cu parerea.

  3. Foarte frumos articol! Imi pare ca cele 2 cronici despre concertul lui Cohen la Bucuresti, anume, cea scrisa de Alice si cea scrisa de tine aici, sunt cele mai frumoase/calde/emotionante/nici nu stiu ce cuvinte sa gasesc, din cate s-au scris vreodata!

  4. NU AM AJUNS LA CONCERT…:((((((((((((((((
    De-asta urasc provincia..nu se intampla nimic grandios, frumos, inaltator…
    De-asta urasc Romania: -ca nu avem drumuri: sa ajung Bucuresti -Cluj in 4 ore si nu in 9!
    -ca nu avem zboruri interne low-cost pentru toti cei de rand
    – ca desi sunt medic, am un salar de 10 milioane, care nu-mi permite in aceeasi luna si luxul unui concert si „darul” la o nunta……
    Imi pare rau de virulenta exprimarii si a gandurilor insirate aici….
    Imi pare rau ca am pierdut asa un concert
    Imi pare bine ca citind articolul tau am auzit in urechi si-n suflet „Dance me to the end of love”..
    Si imi pare bine ca am citit cronica unui concert divin , scrisa de cineva care respecta muzica, talentul, magia unui artist adevarat! Superb articol Ionut!

    • @irina: Imi pare nespus de rau ca ai ratat si Cohen. Imi pare nespus de rau ca ai ratat concertul lui Sinead mai ales ca aveai si un bilet castigat de aici la el… Iti inteleg frustrarile si stiu problemele cu care te confrunti. Sunt bun prieten cu chirurgul Chirculescu care a avut „tupeul” de a adresat acea celebra scrisoare (pe care o puteti citi aici) deschisa ministrului sanatatii. Din pacate nu s-a intamplat nimic. Traim in Romania si asta o sa ne atarne de gat pana la moarte ca o piatra de moara ;((

  5. Servus Ionut….mda, traim in Romania….
    Astazi am revenit la sentimente mai bune, cu toate ca ziua mea de vineri 13 a inceput de azi…
    Da’ cred ca in sfarsit mi-am dat seama ca nu pot(sau mai bine zis nu merita) sa schimb multe lucruri si ce pot sa fac e sa sper….ca intr-o zi cand o sa cresc mare o sa pot sa ma ingrijesc de sufletul meu fara sa-mi pese de soldul din banca…..
    Stiu celebra scrisoare…..si mai stiu cat de multi medici sunt de acord cu ce scrie acolo, dar la fel de bine stiu ca sistemul ne leaga de maini si de picioare( am scris despre asta pe blogul Nouriei..)
    Am in schimb o mare bucurie: ca am invatat sa-mi placa ce-i frumos: sa-l ascult pe Cohen, sa merg la filarmonica, la teatru, in tara asta unde orice nu-i scris cu sclipici nu valoreaza….

    • Eu am avut o mare bucurie cand – pana sa inceapa spectacolul – m-am uitat in zona VIP-urilor si nu am vazut niciun Poponet, Zavoranca, Lesko… dar am avut ocazia s-o imbratisez pe Oana Pellea, sa-l salut pe Tuca, sau sa sarut mana doamnei Olga Tudorache…

  6. Am citit articolul,am luat cd-ul cu Leonard Cohen,si pe muzica lui divina am recitit cuvintele tale! Multumesc,magia s-a creat si sufletul mi s-a umplut de o bucurie fara margini! Multumesc!!

    • Din pacate cred a fost si ultima data pe la noi ;(
      Dar daca te grabesti mai poti sa-l prinzi in Israel sau in SUA:
      Ca urmare a cererilor primite din partea fanilor, turneul international al lui Leonard Cohen se prelungeste. Noi date vor fi adaugate in aceasta toamna pe teritoriul Statelor Unite, incepand cu 17 octombrie. Ultimul concert din cadrul turneului international al lui Leonard Cohen trebuia sa fie cel din Tel Aviv, programat sa aiba loc pe 24 septembrie, pe Ramat Gan Stadium. Cum toate cele 47 000 de bilete puse in vanzare s-au terminat in cateva zile, producatorii turneului au programat un concert suplimentar, la sugestia Ministrului israelian al Turismului Israelian, Noaz Bar Nir. El va avea loc la Nazareth, cea mai mare metropola araba din Israel, intr-un amfiteatru cu 40 000 locuri, construit recent pentru o vizita a Papei Benedict al XVI-lea. Ministrul israelian al Turismului spune ca spera ca acest concert „sa atraga o larga audienta, din toate paturile societatii israeliene, precum si turisti, care, ascultandu-l pe marele artist, sa se bucure de frumusetea naturii care inconjoara amfiteatrul si sa inteleaga apelul prin muzica la reconciliere, toleranta si pace”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s