Gaudeamus2009

Dată: Autor: Categorie: autori, carti, lansari Etichete: , , , ,

La fiecare targ de carte imi propun sa-mi aloc o zi in care sa-mi fac si  de cap printre carti si edituri/editori/redactori, dar si sa-mi reintalnesc prieteni de demult. Si de fiecare data intervine neprevazutul. Ca doar d-aia i se spune asa, nu?  Asa s-a intamplat asta-vara la Bookfest, asa fuse si la Gaudeamus. Imi programasem ziua de sambata pentru asta, dar neprevazutele treburi ale numarului dublu Tango (decembrie-ianuarie) m-au tintuit pana spre ora 14 in redactie pentru indeplinirea draconicelor canoane tipografice.

Enfin, pe la 3 pm trecute bine spre 4 ;)) am ajuns la Gaudeamus, la timp sa trec la duse si nebifate Premiile SRSFF, precum si lansarile de la Paralela 45, Humanitas si Tritonic, dar apucand sfarsitul celei de la Nemira si Millennium Press full time. Acum, adevarul e ca la Millennium aveau lansari cei mai multi prieteni, asa ca tot am avut cum sa-i felicit si sa ne strangem in brate chiar si asa pe fast forward ;)) (Cu unii insa am apucat sa adastez la un crosetat verbal, tot despre carti, pana spre ora 9.)

Multe carti interesante, dar nu pot sa nu amintesc de Intre bariere de Doru Stoica, precum si cele 2 antologii Millennium 2 si Dansand pe Marte. Mai multe despre ele poate in alt post. Pana atunci cateva imagini „atmosferice” ;))

27 de gânduri despre „Gaudeamus2009”

  2. Ionut, iti multumesc pentru imagini, mi-am amintit de vremurile (as zice bune) cand lucram la editura Teora si mergeam la targurile de carte. E o atmosfera grozava, totul parca da in clocot. Vad acolo lume multa, de ce se spune ca lumea nu citeste, ca ne ducem de rapa? Eu cred sincer ca nu ne ducem.

  3. Uite asa mai ajung si eu pe aici. Ai prins ceva din atmosfera targului in pozele de sus. Bravo!
    Eu urasc targurile de carte, si le evit cat pot, dar anul acesta a trebuit sa ajung si pe acolo.
    De ce le urasc? Daca nu am de cumparat, gasesc pe ce sa cheltuiesc banii.
    Asa ca, in fiecare an ma straduiesc, ca in perioada marilor targuri de carte eu sa fiu plecata.
    Si, uite ca anul acesta a trebuit sa ajung acolo, pentru ca nepoata mea avea nevoie de niste dictionare.
    Am fost la Standul Tango si am cumparat carti si reviste pentru mama. Nu am reusit sa gasesc titlul pe care mi l-ai indicat, la Editura Tritonic.

    Ce filme ai mai vazut?

    • Ciudat… eu am vazut ambele editii la ei la stand. Stiu cum e cu cheltuielile ;))) Am fost tentat sa pozez si „recolta” de anul asta cuantificata in vreo 6 sacosoaie si vreun metru juma’ de carti, dar am renuntat ;))
      Filme care sa merite amintite inca n-am vazut, dar am inceput sa sap dupa cele susceptibile de-a fi nominalizate. Nu vreau sa las serialul pre-Oscar in suspensie ;))

  4. Eu nu le-am vazut pentru ca m-am grabit, am uitat cum se cheama, pentru ca intre timp am pierdut biletul. Asta e!
    Nu este prea devreme cu nominalizarea? De multe ori, imi propun sa vad filmele pe care americanii le premiaza, si intru in sala sa vad de ce au dat ei premiu. Constat ca nu sunt de acord intotdeauna.
    Pui pariu cu cineva pentru filmele care vor fi premiate? Sau vrei sa vezi daca ai intuitie?
    Merita, probabil, daca ai reusit prognoza, nu?

  5. Bravo! Imi place ce spui. Eu imi verific intuitia altfel. Cu filmele sunt in urma, adica nu reusesc sa vad tot ce apare ca apoi sa ma pronunt.

    Da, am fost aseara la o intalnire literara intr-un club, care are loc in fiecare joi. Sunt programari, iar moderator este Razvan Tupa.
    Am asistat la toate momentele de citire: poezie, proza, teatru etc. A venit unul care a debutat candva, tanar chiar, si are si piesa prin teatru, zice el ca l-au montat…
    M-a uimit ca scrie pentru bani, la comanda, si tare prolific si subtirel… in scris.
    M-a uimit cum scrie el scenarii, romane, poezie si teatru…. Am constatat ca se credea si bun.

    Poezia avea vers usor de alb, care a trecut lin pe langa urechile mele, si azi nu mai am nimic in cap. Romanul inceput, nu parea interesant, pentru ca nu m-a tinit acolo cu mintea, ci am facut si o calatorie prin Univers si m-am intors, era sa si casc. Si nu a spus subiectul romanului, iar cititerea fara dictie a declansat vorbitul in barba si instalarea de mici grupuri, adica fiecare cu ale lui. Iar cand am auzit ca scrie si teatru, am spus ca nu-i adevarat, dar era. Am auzit niste replici de la slitul dictionarului.

    Apoi a mai urmat unul la fel de plictisitor, care-si croia un roman cu un nebun care se droga si un politist sub acoperire ce se infiltrase in grupul respectiv ca sa descopere dilerul. Oricum, a citit niste fragmente dupa ce avut bunul simt sa spuna care este povestea. Am ascultat un dialog banal, iar personajele nu se diferentiau prin nimic: doi care s-au intalnit la o saorma.
    La cel de-al doilea „scriitor” grupurile si-au continuat conversatiile, astfel incat i-au asupat vocea romancierului si el a trebuit sa taca. Mi-a placut intrebarea pe care i-a adresat-o Razvan Tupa, daca stie carui public i se adreseaza prin romanul lui. Si baiatul a raspuns ca cei care au citi primul lui roman, deja publicat vor citi si al doilea. WRONG!
    N-a stiut nici cui i se adreseaza, dar nici ce vrea sa scrie, pentru ca a explicat ca el scrie dupa ce vorbeste cu oamenii din diverse cercuri. Nu ma refer ca trebuia sa stie tehnica de scris, dar cum a pus problema mi-a demonstrat ca scria dupa ureche. Da, este o forma de descarcare prin scris, si asta nu presupune a include si talentul.

    E greu sa scrii ca Shakespeare!
    Sa priceapa si ala mic, dar sa atraga atentia si sa-l tina in loc si pe cel de doisprezece ani, dar si pe cel de opteci de ani.

    Din nefericire se promoveaza un fel de stare a cotidianului, si dincolo de aceasta stare nu mai este nimic, nu ramane nimic. „Maculatura” in biblioteci este destula si se prafuieste in raft.

    Iubesc clasicii si ma intorc mereu la ei. Si ti-am mai scris, ca note de subsol la operele lui Platon s-au scris destule. Rar da cineva ceva bun. Sunt mai exigenta si pretentioasa de felul meu.

    • Eu nu cred in ideea de cenaclu literar si nici in a literaturii ascultate. Texte foarte bune „suna” ingrozitor citite de persoane care nu au darul vorbirii. Putini scriitori pot sa „simta” textul si prin rostire. Si n-ai dreptate ca nu nu se mai scrie interesant. Poate ca gustul tau se multumeste cu clasicii, ceea ce e absolut OK, dar sunt destule condeie cel putin interesante si in contemporaneitate.

  6. Nu m-am referit la toti scriitorii, ci doar la ce am auzit aseara. Era ceva frust si nici eu nu am pus pret pe ce au citit. Ma intorc la clasici pentru ca genul de scriitura care intra in categoria bine scris, pentru ca acolo gasesc profunzime.

    Am fost indignata, ca acei tineri, de care nu auzisem nici macar intamplator aveau ceva maculatura editata, erau declarati scriitori, si mi s-a parut ca au fost prea incurajati.

    • Acum e foarte simplu sa publici. Numai cine nu vrea nu publica. (sau numai daca intr-adevar e cu totul si cu totul jalnic). Altfel, dupa cum se stie peste 90% din tiparituri sunt gunoi sau sub-productii. Au si ele consumatorii lor. Ideea e sa discerni si sa alegi ce conteaza pentru tine si sa nu pierzi timp pretios cu chestiile care nu se muleaza pe tine. Mie de exemplu Pamuk nu-mi place. De ce sa ma stresez sa-l citesc cand sunt alte zeci care-mi plac? Numai pentru ca e la moda?

  7. Pamuk este un autor?
    Sigur, un stil de viata antreneaza consumul cultural.

    O anumita categorie de public prefera revista Tango. Am vazut ca dispare repede de la chioscuri. Si va spun ca prin Nordul tarii nu ajunge, ceea ce este mare pacat. Poate la abonamente, dar nu am vazut-o pe la chioscuri in unele orase de provincie.

  9. La multi ani, Ionut Nicolae! Astazi e ziua ta si te imbratisez cu drag!
    Imi permit sa-i raspund si eu Monicai A, e adevarat ca revista nu se gaseste chiar peste tot, dar avem un sistem bun de abonamente, cu preturi mai mici decat daca ai achizitiona revista de la taraba, iar eu mizez ca aceia care intr-adevar iubesc revista se vor abona. Ceilalti doar se vor plange ca n-o gasesc…

  14. Stimate domn, de ce n-am stiut si eu, pina la aceasta ora, ca te cheama si Nicolae? Sau poate am stiut si m-am sclerozat – exilul mi-a luat mintile. In orice caz, datorita lui Alice, care ne-a spus cum te cheama, beneficiezi de pupacelile mele acum si de traditionalul la multi ani 🙂 🙂 🙂 si implinirea tuturor dorintelor (mai ales a celor ascunse)!… 🙂

  17. Pingback: Despre cum se vede antologia… « SCIFIENTLAND

Lasă un răspuns către Alina Grozea Anulează răspunsul