DUPA DOUAZECI DE ANI

Am fost destul de socat cand am auzit in telefon: „Salut! Aroane la telefon.”  Nici numele, nici vocea nu le mai auzisem de 20 de ani. Din indepartatul trecut de licean imi ciocanea in timpan colega de pagina intai a catalogului cu acelasi ton usor intepat-ascutit cu care ne cerea cei 5 lei pe trimestru „pentru clasa” intrucat era casiera-zbir a clasei  B de mate-fizica din „BP Hasdeu” – Buzau, liceu de care-ati mai auzit vorbindu-se in evocarea Simonei de aici. ;))

Acum, pentru a fi foarte matematici, vocea n-o mai auzisem de 24 de ani: intrucat a 11-a si a 12-a am fost la celalalt liceu pomenit de Simona – Mihai Eminescu, de filologie-istorie. Cu atat mai mare a fost socul amintirilor ce s-au rasturnat peste mine ca si cum n-ar mai fi avut rabdare sa zaca impinse in strafundurile memoriei.

Cei doi Salo: el de mate (dirigu’), ea de fizica si tangoul din sala restaurantului de le Predeal la una din iesirile cu clasa la munte. Dumbrava de chimie care ne-anunta cu bonomie, de cum intra in clasa, predispozitia de a ne incredita un stol de lebede ;)) Favoritele mele: profa de franceza si cea de romana.

Si colegii. Incepeau sa rasara asa cum erau insiruiti in banci – mai intai fetele, apoi baietii in bancile din spate. Ghinet, colegul meu de banca, inalt de peste 1,80 si a carui mama facea o fantastica dulceata de cirese umplute cu miez de nuca ;))) Vivi, Flori, DD, Toni, Andra, Pietriceanu – Gura Teghii, Generalu’ si toti ceilalti.

Toate astea s-au intamplat vreme de vreo 2-3 secunde in care n-am putut spune nimic, apoi am chestionat-o pe Carmen despre modul in care-a dat pe mine. S-a dovedit faptul ca o femeie hotarata e mai tare decat Hercule Poirot si Sherlock Holmes. Incepuse sa ma caute de la organizarea reuniunii de 5 ani. Intrucat baietii cu care ma reintalnisem in anii mei de Politehnica nu tinusera legatura cu mine si nici eu cu ei, aceasta incercare a esuat lamentabil. ;)) Adresa mea din catalogul clasei a 10-a, unde statusem in gazda pentru cateva luni, n-a dus-o mai aproape de tel. Si a mai incercat sa dea de mine si inainte de reuniunea de 10, si de 15 ani. In zadar. Din fericire, cu o luna inainte de reuniunea de 20 de ani, ducandu-se la liceu pentru a stabili detalii ale zilei cu pricina, a dat de catalogul clasei a 9-a, unde aveam trecuta adresa primei gazde din tulburele meu traseu locativ din anii de liceu (am schimbat vreo 5-6 adrese). ;)) De-acolo a obtinut numarul de telefon.

Ce-a urmat dupa… vedeti mai jos ;))

Strigarea catalogului, ce-ai facut in ultimii 2-10-15-20 de ani si-apoi distractie si topait pana la 6 dimineata. Mai ceva ca pe vremea „chefurilor”din liceu ;))

Iar aici gasiti si alte povesti despre cum si in ce fel au trecut anii de dupa liceu ;))

http://www.coffeechat.ro/reuniunea-de-clasa/

8 thoughts on “DUPA DOUAZECI DE ANI

  1. Imi plac mult povestile astea despre regasiri, despre colegi. Si uite asa, din clu in clu ai luat parte la intalnire. Mai observ si ca Buzaul e un stalp important in geografia Tango🙂

  2. Inca n-am ajuns la partea cu „dupa 20 de ani „, dar deja imi inchipui ce frumos ar trebui sa fie. Pozele le-am vazut acum cateva zile si mi-au placut. O seara buna si „traiasca Buzaul”, nu de alta dar si eu sunt tot de pe acolo!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s