CAT DE FRAGILI…

De cand ma stiu am fost prins intre: interese, drumuri, iubiri, dorinte, nazuinte. Zdrumicat intre impulsul de-a continua intr-o directie sau de-a ma napusti cat ma tineau picioarele in directia opusa. Poate din cauza asta capatasem obiceiul (de care nu m-am dezbarat) de-a cantari orice decizie indelung si de-a pune raul inainte. Si totul a pornit intr-o extraordinar de frumoasa zi de primavara, d-aia de pe vremuri: calda, cu pomi infloriti si parfumul Herastraului inverzit ce-si trimitea miresmele pana inspre sediul Intact din Baneasa (pe-atunci si sediul Jurnalului unde lucram pe vremea aia). Era chiar ziua de 1 aprilie, nu o sa pot uita data aia, chiar si fara semnificatia zilei pacalelilor. Se apropia pranzul si am iesit cu o colega indreptandu-ne spre o terasa care era pe vremea aia vizavi de Restaurantul Del Ponte (langa Podul Baneasa).

Mai aveam putin, vreo 50 de metri, pana-n statia de autobuz cand un taxi ce oprise in fata restaurantului ca sa lase un client s-a pus in miscare si a incercat – in viteza – sa intoarca la 180º. A taiat cele doua benzi de pe sensul propriu, apoi linia continua si exact in momentul ala „s-a infipt” in el un Mercedes sau BMW alb care taman trecuse pe verdele de la aeroport.

Din momentul acela am intrat intr-o sfera in care timpul si spatiul si-au schimbat proprietatile. Timpul a trecut la relanti, derulandu-se cu incetinitorul, iar eu parca fusesem impins in fata urmarind tot felul de detalii minuscule cu o detasare nefireasca, de observator neimplicat. Mai intai o bula de praf, in expansiune lenta, strapunsa de cioburi de securit, fragmente de vopsea si cauciuc. Apoi tabla Daciei-taxi contorsionandu-se sub botul ranforsat al masinii de lux, portierele taxiului cascandu-se hade si proiectandu-l pe taximetrist afara din masina. Dacia rotindu-se sub forta impactului pana cand portbagajul s-a atintit pe directia noastra si s-a deschis la randu-i ucigas pentru a propulsa spre noi roata de rezerva care-a trecut cu cauciucul incins la un centimetru de capetele noastre pentru-a se opri la vreo suta de metri-n spate. Si puf! – ne-am resincronizat brusc cu lumea normala. Si prima replica inspre colega (presupun ca) la fel de livida ca mine a fost: „Ce gluma proasta sa murim de-ntai aprilie, nu?”

Abia mai tarziu, in aceeasi zi, povestind detasat intamplarea m-a izbit ca o lovitura de ciocan cat de-aproape fusesem de nefiinta fara a o chema sau conjura si in imposibilitate de o impiedica in vreun fel sa se manifeste. Si-am realizat ce fragila e existenta si cat de imposibil e telul unora de-a se proteja de neprevazut. Pana la urma, haosul e ceea ce defineste existenta – chiar daca de la un punct incolo tot el genereaza ordine. Oricum, carpe diem mi-a devenit mult mai apropiat de-atunci, iar fragilitatea umanului continua sa ma emotioneze profund ori de cate ori mi reveleaza in diferite forme si chipuri pentru ca-mi aminteste de-a mea.

Voi cum v-ati descurcat in asemenea imprejurari si cum v-au marcat asfel de intamplari? Astept sa va citesc pe http://www.coffeechat.ro/momente-intense/

Si nu uitati cum o spune atat de bine Sting: Cat de fragili putem fi!

If blood will flow when flesh and steel are one
Drying in the colour of the evening sun
Tomorrow’s rain will wash the stains away
But something in our minds will always stay
Perhaps this final act was meant
To clinch a lifetime’s argument
That nothing comes from violence and nothing ever could
For all those born beneath an angry star
Lest we forget how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are

On and on the rain will fall
Like tears from a star like tears from a star
On and on the rain will say
How fragile we are how fragile we are
How fragile we are how fragile we are

13 thoughts on “CAT DE FRAGILI…

  1. Probabil ca atunci cand ne credem mai nemuritori, viata ne atentioneaza cu-o bataie discreta pe umar ca „fragilitatea e numele tau pamanatene”🙂
    Acum vreo doi ani, mi-am luat sotul cu mine la servici, pentru a petrece un revelion „de vis”🙂.
    Intamplare ? Mana a destinului ? Habar n-am ..
    Imi amintesc ca stand cu copii ( le pregatisem cateva surprize gen sampanie ptr copii, gustari colorate) mi s-a facut pur si simplu rau si am fugit la baie, nevrand sa-mi expun continutul stomacal chiar asa. Si acolo, m-am inecat pur si simplu. De aici, amintirile mele sunt destul de tulburi.. Doar asa vag, sotul meu facandu-mi aceea manevra de resuscitare ce mi-a salvat la propriu viata, eu dand din maini si lipsita de aer si undeva in fundal, vocile copiilor : „hai sa stam cuminti ca vine imediat, o doare burtica”
    ..
    Am realizat atunci, de fapt cateva zile mai tarziu ca totul e atat de fragil. Ca e bine sa traiesti ceea ce intalnesti frumos in viata, atunci si nu altadata. Pentru ca nu se stie nicioadata.
    Desi imi plac planurile ( cumva imi dau un fals sentiment de siguranta cum ca as stapani situatia) am invatat ca totul e atat de relativ.
    ..
    Deci, ma rezum la a trai, asa cu fluxurile si refluxurile mele🙂

  2. Bine te-am regasit🙂
    Eram prin zona.
    ..
    Sper sa nu ajung nicioadata atat de previzibila incat cei din jur sa ma citeasca ca pe un roman cu foile ingalbenite si colturile indoite .
    Asta chiar daca neprevazutul ma sperie uneori. In aceeasi masura in care ma incita.
    ..🙂

  3. Cititnd ce ai scris, mi-a revenit in minte stupizenia mortii lui Steve Irwin. Si apoi un intreg sir de alte stupizenii si in egala masura miracole. Si cred in continuare ca ce ni-i scris aia ni se intampla.

    • Hi, Alina! Si asta poate fi o concluzie, problema e ca daca o adopti ca modus vivendi poti sa te rostogolesti pe un tobogan ce te lasa fara optiuni. Prefer sa nu fiu defetist ;))

  4. mda… îmi dai de gândit. o leapşă dură!
    cele mai intense momente din viaţa mea sunt două: acea zi de bunăvestire când fetiţa mea s-a născut moartă (şi e un moment despre care nu pot povesti) iar al doi-lea a fost cel când mama mea a fost pe margine, între lumi. cele 10 zile în care alergam la spital, mi-au fost cumplită lecţie de viaţă. atunci am înţeles cu adevărat că părinţii mei nu sunt nemuritori. şi multe s-au schimbat în priorităţile mele de atunci.
    cum am trecut peste ele? păi am învăţat să fiu eu însămi şi să accept că nu voi avea copii, fără să mă cred o anonimă biancă brad, persistând în durere. uneori mai doare, dar pot trăi cu asta. iar mama… întotdeauna am avut o relaţie bună. discuţiile cu ea, pe marginea patului, fiecare zi câştigată sunt bucurii pentru care mulţumesc.

    • banuiam ca ti se potriveste o parafraza a citatului din Paler ales de Alice drept motto: Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e, in realitate, un plans…

  5. da, ionuţ, mi se potriveşte. dar nu mai spune nimănui, te rog.😉 n-aş recunoaşte asta niciodată în realitate. pentru că tot aşa mi se potriveşte o altă vorbă: cât genunchiul se mai poate ridica din praf şi gura se sterge de praf, merg mai departe. :)))

  6. Ionut, de felul meu sunt optimista si de multe ori sunt convinsa ca pot rasturna muntii si intoarce apele. Si chiar am senzatia ca-mi reuseste. Dar am vazut si zbateri, si de-ale mele si de-ale altora care nu au dus niciunde. Si atunci urmez sfatul magului dintr-o carte pe care am citit-o cu multa vreme in urma – Al patrulea mag. Si anume aleg calea de mijloc. Si mai fac ceva cand ma inghesuie temerile si invidiile, imi amintesc de Soljeniti. Cu tot riscul transcriu si aici mesajul sau: „Fratilor! Oameni buni! Pentru ce v-a fost data viata? (…) Vreti sa va spun eu acum care este esentialul în viata, care sunt secretele ei? Sa nu alergati dupa ce este iluzoriu, dupa avere, dupa titluri: acestea se obtin cu zeci de ani de nervi si se confisca într-o noapte.
    Sa traiti avand o superioritate egala asupra vietii: sa nu va speriati de nenorocire si sa nu tanjiti dupa fericire, caci: amarul nu tine un veac si dulcele nu-l bei pana la fund. Sa fiti multumiti ca nu înghetati de frig, si setea, si foamea nu va sfasie maruntaiele cu ghearele lor. Daca nu aveti sira spinarii rupta, daca merg amandoua picioarele, daca amandoua bratele se îndoaie, amandoi ochii vad si aud amandoua urechile – pe cine vreti sa mai invidiati?
    De ce? Caci a invidia pe altul înseamna sa-ti faci mult rau tie.
    Frecati-va ochii, spalati-va inima si, mai presus de orice, sa-i pretuiti pe cei care va iubesc si pe cei care va simpatizeaza. Nu-i ofensati, nu le spuneti vorbe urate, nu va despartiti certati: caci nu stiti, poate aceasta este ultima voastra fapta înainte de arestare, si asa veti ramane în memoria lor!”

  7. „Frecati-va ochii, spalati-va inima si, mai presus de orice, sa-i pretuiti pe cei care va iubesc si pe cei care va simpatizeaza. Nu-i ofensati, nu le spuneti vorbe urate, nu va despartiti certati: caci nu stiti, poate aceasta este ultima voastra fapta înainte de arestare, si asa veti ramane în memoria lor!”

    acest paragraf ar trebuit postat pe peste tot Alina! Poate asa s-ar schimba lumea… citind in autobuz, metro, aeroport, supermarket, holuri si sali de asteptare numai si numai asta…

  8. Singurul lucru pe care nu il pot accepta este moarte.Nu de moartea mea imi este frica ci de moartea unor persoane dragi,fara de care viata nu ar avea sens.Sunt constienta ca nu exista viata fara moarte dar este prea greu sa accept asta.Privesc in jurul meu,nu am timp sa ma gandesc la moarte,dar cand aud ca a murit nu stiu cine,aud de o moarte stupida imi dau seama ca nu suntem nimic,imi dau seama ca suntem exact ca o frunza in bataia vantului.Suna a cliseu,dar asta suntem.Si mai rau e ca nu putem face nimic.Doar sa traim cu intensitate fiecare clipa.Sa incercam sa fim mai buni.In goana noastra dupa bani uitam de lucrurile esentiale.Uitam sa ne bucuram de un rasarit.De un curcubeu.De o floare colorata,de un pom inflorit sau de un peisaj mirific.Trecem in graba si nu realizam ca ar putea fi ultimul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s