CRAMPEIE LONDONEZE 2

Asadar, ajunsi in capitala „perfidului Albion” am avut de ales intre posibilitatile de transport londoneze, respectiv intre diferitele tipuri de abonamente puse la dispozitia doritorilor de preumblare. Am optat pana la urma pentru autobuz pe principiul ca „desi mai lung drumul, pe-afara mai si vezi cateceva”. Zis si facut, am cumparat abonamentele (19,5 pounds each) si am avut prima luare de contact cu transportul londonez. In viata mea n-am intalnit statii mai scurte, frecvent sub 200 de metri una de alta. Practic, nici n-apucai sa te dezmeticesti c-ai parasit o statie ca erai deja oprit in urmatoarea. E adevarat ca mai sunt si statii facultative (putine, foarte putine!), dar foarte rar am vazut sa fie vreuna goala. In sfarsit, de-abia te-obisnuiai cu ritmul de caruta ca venea chinul numarul 2: anuntul continuu al numarului autobuzului si al destinatiei lui finale. Un lucru foarte civilizat si util, dar exasperant atunci cand aveai de parcurs 30 de statii cale de-o ora jumate. E adevarat ca dupa a doua zi, nici ca mai auzeam litania monotona, iar nervii pusi pe bigudiuri au reinceput sa revina la starea normala. In schimb, statul la etajul supraetajatului autobuz si-a dovedit avantajele indiscutabile: observarea unor amanunte si detalii pe care n-aveai cum sa le vezi altfel. Din momentul in care ne-am lamurit cum sa „citim” hartile puse de transportatorii londonezi in fiecare statie totul a devenit foarte smoooooth!

Si daca tot a venit vorba de harti e momentul sa multumesc public prietenei Miruna care si-a forfecat ore bune din timpul liber pentru a intocmi itinerarii super-optimizate pentru fiecare zi. Imi pun cenusa-n cap si recunosc spasit, ca in afara primei zile cand am „baletat” (aproximativ) printre jaloanele Mirunei, in zilele urmatoare cerintele ei de decatlonist-viteza au fost tratate cu refuzuri indarjite din partea muschilor din dotare. Asa ca ne-am multumit cu pritocirea cate unui-doua obiective/zi.

Urmeaza ceva imagini cu Victoria Station (under re-construction, ca si intregul oras ;)), Westminster Cathedral – o catedrala neo-bizantina (atat de modest amplasata incat eram gata sa trecem pe langa fara sa intram si am fi pierdut extraordinarele mozaicuri in foita din aur) si cladirea modernista de vizavi de ea, o faramita de Westminster Abbey si Big Ben pe langa care am gonit pe motiv de ploaie torentiala. Asa ca, dupa ce-am parasit adapostul metroului, am profitat de un moment de acalmie pluviala si ne-am proptit (pana seara) in National Gallery (unde n-am facut poze ;)))


16 thoughts on “CRAMPEIE LONDONEZE 2

  1. Sunt fascinat de totceea ce poate fi asimilat ca poveste de calatorie. Am reusit sa ajung in atat de multe locuri in acest fel. In unele dintre ele nici nu mi-as mai dori sa mai ajung, in altele, inca mai visez. Aceste doua povesti scurte mi-au amintit de placerea cu care am citit „orase de silabe”, cartea jurnal a Anei Blandiana.

    • ehehei… Hai sa fim cu picioarele pe pamant si sa pastram proportiile ;))) Cum sa se compare scurtele mele notite cu jurnalul Anei Blandiana? Esti dragut, dar sa nu exageram ;))

  2. Ionut, in loc sa-si piarda vremea amica ta cu itinerarii interminabile, nu era mai simplu sa luati un Sightseeng bus hop on/hop off asa, de mers in recunoastere si de fixat anumite zone si cartiere iar apoi, pornind de la un ghid turistic bun, sa va fi facut singuri niste trasee, pe care sa le fi dezvoltat in functie de preferintele si inspiratia de moment? Asta pentru ca ghidurile n-au cum s-acopere chiar tot, desigur. Oricum, cu harti/ghiduri sau fara, sunt sigur c-ati reusit sa vedeti foarte multe!
    Mie Londra mi s-a parut cam ciudata, la prima vizita. Cat timp am stat acolo, m-a urmarit mereu senzatia de altfel decat restul continentului. Un altceva generalizat. Mai tarziu, dupa ce-am cunoscut si continentul nord-american, am inteles de ce si-am facut legatura. De fapt, nu cred c-ar fi exagerat de spus ca Londra (de fapt si Dublinul si alte orase mari de pe insula) fac legatura intre Europa si America de Nord.
    Interesanta dar mai greu de digerat, intr-adevar. Dupa o vreme, a-nceput sa-mi placa. Asata nu inseamna insa, ca nu mi se pare in continuare, bizara.🙂

    Dar unde e Parisul in topul oraselor tale? Sa nu spui ca n-ai fost inca! Si unde e Venetia? Doua orase unice, fiecare din motive foarte diferite, desigur. Cat despre Barcelona si Roma, subscriu!

    • Buna Robert. Eu i-am solicitat itinerariile pentru ca ea e tarsita bine prin Londra (are rude acolo si vine in fiecare an), pentru ca e arhitect si ne plac cam aceleasi chestii si pentru tipsuri pe care nu le gasesti in ghiduri turistice (lucru de care s-a achitat cu brio! ;))) Am fost in Paris, dar nu m-a dat pe spate (poate pentru ca am fost prea indoctrinat prea mult cu francofilia pe latura materna ;)) Oricum mi-a placut mai mult decat Londra, asta-i clar. Despre Venetia am scris mai demult (am prins chiar si o bucatica din carnaval ;)) Un oras superb cu o magie aparte, dar care mi se pare cantonat intr-un perpetuu blocaj temporal, adica nu cred ca mi-ar revela si alte fatete la o eventuala intoarcere (pe care nu neg ca mi-o doresc ;))

  3. poesia, oricat de indoielnica ar fi, depinde mai mult de urechea care o asculta chiar decat mana care o scrie sau gandul care o dicteaza….
    in alta ordine de idei, nu am incercat sa fac o paralela. am incercat doar sa iti povestesc despre emotia pe care o minte si-a regasit-o privind fotoreportajul tau. atat!

    • Sigur ca merita… si o sa scriu candva, atunci cand voi simti ca e momentul: Queen a insemnat foarte mult pentru mine in adolescenta, dar trebuie sa am impulsul interior necesar pentru a rememora momentele acelea😉 Merci pentru ca mi-ai adus aminte, azi voi re-asculta Queen ;))

  4. De cate ori ma uit in sectiunea din dreapta a site-ului cu nume de dans focos, tot de atatea ori citesc „crampe londoneze”. Dupa o lectura relativ rapida a postarii tale, ma prind ca n-am citit tocmai gresit. Doar ca ele, crampele, n-au fost cu voi tot timpul si n-au fost mereu la picioare, s-au localizat si la cap, ca urmare a civilizatiei auditive cu care at fost tratati in busuri🙂
    Mie la Londra mi-a placut tot. Incepand cu stilul elegant, sandale+haina de blana, si continuand cu Westminster Abbey, St. Paul’s Cathedral, pe care chiar le iubesc si parcurile, cu veveritele lor necivilizate, probabil emigrate din alte parcuri.
    Have a great holiday, Johnut🙂 !

    • veveritele alea sunt mai mult decat necivilizate. Am inteles ca – pe langa cele roscovane, locale – s-au aclimatizat unele originare de pe continentul american (brun-cenusii). Acestea sunt foarte agresive si le agreseaza pe autohtone (mai mici) chiar si omorandu-le. O alta particularitate a faunei urbane londoneze e invazia de vulpi. Cumetrele impanzesc efectiv orasul, iar noapte le vezi adeseori traversand inclusiv bulevardele centrale. Sunt atat de nesimtite incat nu se jeneaza deloc de prezenta oamenilor fiind un fel de inlocuitor pentru maidanezii autohtoni.

  5. Draga Ionut, cu prima ocazie cu care ajung la Londra am sa verific personal circuitul vulpilor in natura si modalitatile cele mai civilizate de a le amorti simturile pret (hmmm) de o ora, doua, suficient cat sa le asortez cu sandalele si sa ma vantur britanic pe cele mai populate strazi. Doar ca…daca mi-ai putea spune…ce culori de vulpi se poarta anul asta, sa nu vin cu sandale nepotrivite…🙂

    • Draga Ana, cred ca simpla si mirabila ta prezenta va fi deajuns cu varf si indesat pentru amortirea simturilor ziselor animale. Anul asta se poarta nuantele de fucsia latent cu vagi accente pastel. Din pacate sandalele au iesit din trend asa ca va trebui sa adopti mocasini ecosez sau opincute denim ;))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s