Pasckal Bruckner, Ionut Banuta

O ORA CU PASCAL BRUCKNER

Prin bunavointa Editurii TREI si a gratiosului PR al acesteia, Teodora Ivan (multumim!), am avut privilegiul – impreuna cu Alice – sa schimbam idei cu parintele Lunilor de fiere, Pascal Bruckner. Va ofer cateva intrebari din interviul pe care-l puteti citi integral in ultimul numar al revistei Tango (alaturi de – multe! – alte materiale interesante ;)).

Tango: La nivel mondial sunteti cunoscut ca autorul romanului Luni de fiere. Va deranjeaza aceasta eticheta, fiind cunoscut faptul ca un scriitor este mai atasat de ultima lui opera?

Pascal Bruckner: Nu sunt cunoscut la nivel mondial pentru Luni de fiere. In lumea anglo-saxona si chiar spaniola, deci intr-o multime de tari, cartea Luni de fiere nu este cunoscuta. Dar este un lucru adevarat pentru Europa. Fireste ca doresti sa fii iubit pentru ultimul copil, dar mai bine sa ai macar o carte cu succes international decat niciuna. In Franta sunt mai cunoscut pentru eseurile mele decat pentru Luni de fiere.

Tango: Cum ati receptat libertatile pe care si le-a luat Roman Polanski in ecranizarea cartii, adesea deturnand povestea originala?
Pascal Bruckner: Da, da… Initial am fost extrem de incantat de faptul ca Roman Polanski a ecranizat cartea mea, mi-am spus ca putea sa faca si Pe aripile vantului, atata vreme cat o face si mai celebra. Apoi am fost deranjat, pe alocuri, suficient de mult, cat sa incep sa scriu propriul meu contra-scenariu. Dar, de fapt, libertatile pe care si le-a luat regizorul sau simplul fapt ca a folosit cartea ca pretext nu au nicio importanta. Mi-am zis sa faca ce-o vrea, n-are nicio importanta, e foarte simplu, oricum e bine!
Tango: In mai multe dintre romanele dumneavoastra ati folosit fantasticul sau chiar SF-ul ca vehicul pentru ideile folosite. Aveti o atractie spre genul acesta sau pur si simplu l-ati folosit ca recuzita?
Pascal Bruckner: Ador filmul fantastic si imi place foarte mult si science-fiction-ul, dar de fantastic ma simt mai apropiat. Nu-i de mirare ca se regaseste in romanele mele.

12 thoughts on “O ORA CU PASCAL BRUCKNER

  1. Presupun ca a fost o reala incantare intalnirea cu Pascal Bruckner…desi mi se pare anacronica ideea intalnirii lui Alice, exponata de frunte a relatiilor traditionale intre barbati si femei si libertinul Pascal, care in „Paradoxul iubirii” isi face publice convingerile despre cum putem obtine, simultan, siguranta de a fi iubiti dar si adrenalina aventurii, cuvant folosit in sensul larg de „aventura cunoasterii umane” si nu in sens peiorativ…probabil ca fiecare dintre cei doi si-a pastrat cateva replici nerostite🙂 …si afirm asta cu toata simpatia si respectul pentru sensibilitatea scrierilor lui Alice si cu toata admiratia pentru nonconformismul lui Pascal Bruckner.

    • @ Sasha: „anacronica”? ;)))
      nu cred ca asta ai vrut sa spui de fapt ;)))
      Dar intalnirea a fost incantatoare, intr-adevar, iar Pascal e muuuult mai interesant in person, decat in scrierile lui ;))

  2. Consider ca Alice Nastase si Pascal Bruckner, ca scriitori pasionati de vastul subiect al iubirii si al relatiilor de cuplu, au stiluri si abordari plasate in epoci diferite…ceea ce nu am gasit in scrierile lor este faptul ca, pe de o parte, Alice nu mentioneaza ca o relatie de iubire poate exercita o presiune foarte mare asupra partenerilor cand este vorba de exclusivitate, iar pe de alta parte, Bruckner nu se refera si la faptul ca asumarea libertatii intr-o relatie de cuplu poate rani uneori, chiar daca imperceptibil…probabil ca fiecare cuplu trebuie sa-si stabileasca propriile reguli, asa cum afirma si Bruckner, dar ramane de vazut pana cand acestea vor ramane valabile…asa dupa cum sustine si Elizabeth Gilbert in „Committed. A Skeptic Makes peace with Marriage” ( titlul romanesc nu il agreez, sorry), o carte care merita citita in paralel cu ultima scriere a lui Bruckner fie numai si pentru observarea „duelului” involuntar al autorilor in abordarea acelorasi aspecte…o paralela evidenta intre culturile diferite a doua societati: cea nord-americana si cea franceza, dar implicit si intre convigerile celor doi autori, determinate de apartenenta la sexul puternic, respectiv la cel frumos. IMHO…dar sunt convinsa ca tu ne poti spune mai multe despre acest subiect, ca barbat ce lucreaza pentru o revista de femei, sau si mai bine, ca om care o cunoaste indeaproape pe omul Alice Nastase si il citeste pe Pascal Bruckner.

  3. Ionut, oricat ti-ar parea de ciudat, s-a intamplat sa cer revista, la un stand dintr-un mare supermarket si sa-mi fie scoasa din sertar. Si nu era „retinuta”, pur si simplu nu era expusa.
    Mie imi pare rau de toate articolele extraordinare si interviurile si semnaturile din paginile Tango, care nu ajung sa fie citite decat de cei care cer cu insistenta ca revista sa fie scoasa din sertar sau dintr-un maldar de maculatura care o ingroapa.
    Candva nu prindeam revista la chiosc, din pricina tirajului mic, asa imi inchipuiam. Acum am alta reprezentare a situatiei, una care ma duce catre teoria conspiratiei…

    • oricat ar parea de ciudat exista si o teorie a conspiratiei foarte reala in domeniul distributiei de reviste: exista trusturi de presa care”motiveaza” anumite lanturi de distributie pentru a le fi favorizate publicatiile in detrimentul concurentei. greu de crezut, dar asa este… singura solutie e sa faceti exact ce-ai facut si tu: sa ceri direct ceva si iti va fi scoasa – cel mai adesea – de sub tejghea ;((

  4. Felicitari pentru aceasta initiativa culturala minunata. Nu-mi amintesc sa fi dat de prea multe interviuri cu autori internationali intr-o revista romaneasca, dar este o idee foarte buna. Multumiri si Editurii TREI.

    • Multumesc Flavia si bine-ai venit pe-aici ;))) Ai avea acces la mai multe astfel de interviuri daca toate editurile ar colabora cu revistele… din pacate numai cateva sunt dispuse la asa ceva…

  5. Buna seara
    V-am vazut la Ploiesti, m-am bucurat pentru mine ca am reusit sa va vad macar, ultima poza in care sunteti, toti cei care formati nucleul revistei este foarte foarte reusita.
    Despre interviul luat scriitorului Pascal Bruckner, l-am cicit si m-am bucurat si de poze.Eu personal l-am descoeprit pe scriitor cind am citit cartea domniei sale scrisa impreuna cu Alain Finkielkrant : Noua dezordine amoroasa.
    Daca nu ati citit-o imi permit sa vi-o recomand cu incredere in inteligenta si deschiderea dvs.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s