Ieri a venit, in sfarsit, CDul-semnal de la Iasi unde-au fost tiparite booklet-ul si inlay-ul. Arata foarte bine si sper sa va placa si voua (mie si lui Chilian ne-au placut foarte mult, mai ales pentru ca am si lucrat foarte mult la grafica). Tot ieri a fost lansat si videoclipul piesei VIATA CA O CURVA, avand-o ca protagonista pe Maria Dinulescu. Intrucat eu am facut pozele de making of pot sa va spun ca a fost o placere s-o urmaresc pe Maria cum s-a transfigurat pentru a interpreta mesajul piesei. Atat muzica, cat si interpretarea sunt sigur ca vor face si din videoclip un succes.
Intrucat nu degeaba AUTISTUL poarta subtitlul NU-L MAI GONITI PE BRANCUSI!, lansarea CD-ului va avea loc la Targu-Jiu pe 24 iunie. In Bucuresti va puteti reintalni cu Chilian pe 29 iunie, la Plaza Romania, ora 19.00.
LE: iata si videoclipul ca sa nu mai uzati tastele cautand prin alte parti 😉
Ionut Banuta 
Se aud sunete din tacerea imaginilor!
Bine-ai venit Amuleta Japoneza. As pune si filmulete de la filmare ca sa aveti si sunete, dar e mai bine sa vedeti direct videoclipul finalizat. ;)) Si asa cum zici si tu cred ca imaginile vorbesc prin ele insele ;))
intotdeauna mi-au placut pozele alb-negru, am impresia ca sunt mai expresive.
felicitari, ionut!
eh, nu degeaba exista curentul expresionist in cinematografie ;)) merci pentru felicitari pisico. sa nu crezi ca am uitat ca ai promis sa dai de baut la mereu amanata intalnire ;))
Ce portretist fin esti 🙂
Nu stiu cum , dar ai reusit s-o prezinti altfel pe fata asta frumoasa. In toate pozele in care am vazut-o pana acum avea aceeasi expresie, acum totul e un cantec !
merci, Blanca, dar e intregime meritul ei ;))
cand vii la brasov, ionut? am un vin spaniol fain. ti-l pastrez sau il pun la fripturici?
si evident ca mai am un tokaj pastrat cu sfintenie inca de la indepartatele noastre discutii culinare (atunci am invatat sa gatesc rechin)
concluzie: n-am uitat! 😉
vazusi si you-tubu… hai sa audiem!
hmmmm… spaniol sau tokaj… de care tokaj? ;)) da care spaniol? ;)) nu-i mai bine sa le pastrezi pe-amandoua? ;)) la chestia cu rechinul: trebuie sa gust ca sa-ti confirm daca ai invatzat sau nu ;)))))
detalii oenologice, n-ai sa vezi de la mine. macar sa starnesc curiozitati! 🙂
punem si d-un rechin, daca vrei. apropo, am mancat in grecia, luna trecuta, mousaka cu rechin!!!
eu m-am aruncat pe melci. reteta tipic cretana ;))
Chilian sa faca bine si sa vina si la Targu Mures, ca vrea sa-l cunoasca un „domn bine”…
El pierde!!!!
;)))) dragut! O sa ajunga , cu siguranta, si la Targu Mures. O sa te anunt in avans ca sa-l pregatesti pe domnul in chestiune ;)))
ionut, n-am mancat in viata mea melci. va trebui sa imi povestesti cum sa ma prefac ca nu vad ce mananc. pentru ca eu cand zic melc am in minte melcisorii aceia (cam multi sunt anul asta) care se chinuie sa treaca trotuarul pana la cel mai apropiat copac si brusc, un copil fara minte ii striveste.
din pacate exact despre melcii aia de gradina e vorba. ;)) si e cam greu sa te faci ca nu vezi ce mananci pentru ca-ti sunt adusi in farfurie cu tot cu cochilie ;)))
😦 😦 😦 am sperat ca e vorba de alti melciusori. ceva crescuti undeva, aiurea, nu stiu.
ce crud e omul! si uite, ma gandesc ca privim puisorii de gaina, atunci cand sunt micuti si pufosi cu atata drag. pe urma cresc si le luam gatul. si nu ne mai induioseaza. omoram mieii pentru o traditie si ne credem mai buni sau mai spalati de pacate. (eu chiar nu mananc miel de mila)
Pingback: Lasa lumea-n lumea ta « Marius Bodochi
Ionut, multumesc 🙂
Fotografiile sunt superbe, Maria e minunata iar Chilian, ca de obicei, inconfundabil 🙂
Poate ajunge si pe la Timisoara 🙂
pentru putin ;)) O sa ajunga cu siguranta. O sa-l intreb cand ;)) Depinde si de ce disponibilitate gaseste in fiecare oras pentru organizarea unei lansari/concert. Desi imi amintesc ca a mai concertat in Timisoara si-mi zicea ca s-a simtit excelent. Oricum sigur o sa va prezint imagini de la lansarea din Bucuresti ;))
Sunt absolut minunate fotografiile. O poezie de la un capat la altul…
Buna, Lidia. Exagerezi ;)) Niste simple instantanee de concert.
Pingback: Cum a fost cu Florin Chilian « B-Cafe