Intrucat inca sunt cu revista „under construction” deschid numai postul pentru a va putea posta retetele. Promit sa revin cu o reteta proprie si cu pozele aferente next week.
Intrucat inca sunt cu revista „under construction” deschid numai postul pentru a va putea posta retetele. Promit sa revin cu o reteta proprie si cu pozele aferente next week.
Ionut Banuta 
ok, ok…
danke schionn meine freund… 🙂
iarta-mi exprimarea in alte limbi, dar parca as fi in bucataria prietenului meu din Berlin…
ne rasfeti si stii cum sunt zeitele, au porniri ascendente si ciudate.
ce te faci cand o sa vrem sa vorbim de cosmetice (a se citi parfumuri)????
si, te rog, retetele tale, nu numai una. se poate?
Sunt foarte strans la punga cand e vorba de retetele mele ;))
yaaar??? am pus un i aiurea! scuze!
:(… don’t be, please, don’t be!
Pana una-alba ia sa-ti vedem gulasul ;))
Si sa stii ca eu m-am inscris la Tokay ;)) mi-am….
De unde-ai facut rost de el?
revin mai tarziu… cu gulasul… care e tocana, ce Dumnezeu… nimic mai simplu!
Tokay-ul e de la poporul maghiar, adus de-acolo de un vorbitor de ungureste… ca eu… nem tudom (nu se scrie asa probabil 🙂 eu stiu ungureste doar sa bomban vreo trei vorbe, nu-s stiutoare si la scris)
si ca sa vezi ce pisica sunt, te mai ademenesc cu o vorba: purcelusi in vin… un soi de sarmale de carne… dar revin, revin mai incolo… tu saliveaza, eu repet: nu sunt din tagma gospodinelor, imi iubesc bucataria doar cand fac prajituri si stau la cafea.
Eu nici atat, dar bucatareala e tot un act creativ ;)). Eu mai incet cu prajiturile. In schimb pun pariu ca reteta mea de chili con carne bate gulasul tau ;))
pai ti-am zis ca gulasul e tocana… asa ca ma recunosc invinsa de pe acum!
Si chili con carne e tot un fel de tocana cu… fasole ;)))
ionut, pana imi desprafui eu mintile, sa nu uiti ca mi-ai ramas dator de ieri cu un raspuns..
da, e legat de Dire Straits?
cu ce-am ramas dator?
ooooooooooops… te intrebasem aseara de ce m-ai intrebat de ce am ales Dire Straits.
vezi ce romaneste suna? 🙂
si nu pun virgule… uite-asa!
Pai, uite-asa 😉
Ma intereseaza motivatiile oamenilor ;-))
si iaca gulasul…
tocana asta ungureasca asa cum o fac eu e din carne de vitel si carne de porc slaba, cantitati cam 50/50 apoi, ceapa multa taiata pestisori (cine o fi inventat traznaia asta ca nu arata a peste?!)… si ardei multi si grasi, colorati si obraznici. cine are gogosari poate sa scape si de-aia.
minunile astea se calesc, apoi se inabusa cu o canuta de vin dulce, rosu (de-aia mor eu dupa Tokay, ca in rest sunt in liga antialcool) si se fierb si se fierb incet, molcom, ardeleneste.
condimentele de gulas sunt sare, piper si paprika (daca aduci si asta de la vecinii din vest, e iarasi ok). cand e gata trebuie sa aiba sos greu, consistent, gust iute-piperat si-un parfum de dulce de la vin.
smecheriile sunt: la cantitati, cam cat e carne, trebuie sa fie si legume, nu se fierbe repede (pe o soba cu lemne iese de sta pisica in coada!) si nu se pune apa, doar vin si doar cat ti-am spus.
iar ce ramane in sticla de Tokay e pentru tine, ca sa ai asteptare usoara.
asteptam replica, ionut!
Hmmm… Cam fusherita reteta asta. Da’ te iert pt Tokayul ala pe care mi l-ai promis ;))
urasc sa spun chiar totul… te rog, nici motivatia nu era pe deplina si pe de-antregul si nici reteta nu poate fi altfel… 🙂
http://video.google.com/videosearch?q=mark+knopfler&www_google_domain=www.google.com&hl=ro&emb=0&aq=1&oq=mark+#q=mark+knopfler%26+Eric+Clapton+&hl=ro&emb=0
sau …o companie buna pentru Tokay…
http://www.trilulilu.ro/JuliaAgripina/d31979da5e4dad
si continuarea… in asteptarea lui chilli con carne.
;-))
Si mie imi place Clapton
merge cu Tokay? 🙂
de ce nu ma mir? pentru ca te banui gurmand de muzica buna
astazi am o zi de Twelf th Night, albumul Mark Knopfler si Eric Clapton, de pe care ti-am trimis Wonderful tonight…
nice
lasa nice… zi-i reteta…
please!!!
si inca ceva unguresc, dar mai exact… ca sa nu te mai supar:
BOGRACS
600 g ceafa de porc cu os
1 ardei
rosii sau pasta de rosii
1 ceapa
ulei
1 lingurita boia/paprika dulce
sare, piper
oregano sau cimbrisor
busuioc sau rozmarin, dupa gust
asta e o mancare de facut la foc pe lemne, vara la gratar, in ceaun!
si… se caleste ceapa, carnea si legumele si se inabusa cu vin rosu, dulce… condimente, etc, etc…
durata medie de fabricatie trece de 2 ore, da merita… 🙂
de data asta am fost suficient de explicita?
si, am uitat… mancarea asta nu se amesteca cu lingura, asa aiurea in tramvai.
iar gulasul… se poate face si el in ceaun.
mda, dragut ;)) adica apetisant
astept replica!
si, ca fapt divers, gulas-ul l-am furat ca pe descantece, bogracs mi-a fost daruit.
Aha! D-aia ai dat asa la shto reteta ;-))
nu… eu gatesc la ochi, numai prajiturile le fac la balanta. 🙂
Ionut, m-am infuriat pe povestea cu votul pentru Bianca Brad si ma intorc aici, in bucataria ta, cu dor de mirodenii, de cald si de bucate bune…
A ce miroase azi in oalele tale magice?
Miroase a cerneala pentru ca dau revista in tipografie ;))
tot e bine… mie imi place la tine.
am voie sa torc?
Daca-ti face placere ;))
mai incape vorba? 🙂
o sa vin sa stau pe-un colt, preferabil langa o planta, atenta sa nu-mi murdaresc blanita de cerneala si o sa fac asa cum m-a invatat pisica mea naturala… o sa privesc gales in jur, cu un ochi si o sa torc.
azi m-au „ucis” toate si nu-mi place.
ah, sensibilitatea asta! oare trece vreodata?
Nu, nu trece, dar creste capacitatea de indurare si se ingroasa „carapacea”.
buna seara, ionut…
cu tristete iti spun ca la onorabila mea varsta… :)… carapacea am pierdut-o pe nu stiu care drum si capacitatea de indurare se rezuma la aceea ca port totul in mine… nici macar nu plang… le port asa, ca pe bolovani, in suflet…
Deci… lasa-ma sa torc si-om mai vedea…. stiu sa ma prefac vesela.
Faza cu veselia si cu botul umed de caprioara imi ies din prima!!!
Buna! Chiar nu merita sa-ti ruinezi sanatatea si pacea interioara pentru … cina nu merita ;))
Merita sa fii vesela tot timpul nu sa te prefaci ca ai fi ;))
e boala veche… sau cum zic ai batrani de pe-aici… inveti calu batran la ham???
dar lasa, asta… daca tot nu mai cerneluiesti pe-acolo… reteta noastra ce mai face?
iertare, oi fi pisica, dar mi s-a reprosat ca am memorie de elefant!
si caut ceva muzici de noapte buna!
si… zau ca-i bine la tine in „bucatarie” multumesc!
noapte buna, noapte buna…
La sugestia doamnei Pisica am revenit in aceasta zona. Cind „ma apuca”, eu incep cu „voi ce vreti, ce v-ar place” si incep cu mini multi D, apoi F2, F1 (e nasol, ca nu m-a tentat ) si Big A, cu „stropeala” adecvata. Desi nu sunt bucatar, am sortul meu de bucatarie si am ambitia ca atunci cind sunt toate gata sa am si vasele spalate si desigur scurgerea neobturata dar si gunoiul dus.
Valin… nu-s doamna, adica suna prea pretios si nu tin la asta… am mai zis, daca nick-ul meu nu e pe gustul tau sau al oricui citeste, poti sa-mi spui pe nume… Cami (tin mult la prescurtare, Camelia imi spunea numai mama cand faceam boacane si am indreptari bruste de coloana cand il aud).
Si… trecand de asta… tu ce ne gatesti? Stiu ca te pricepi, ca ieri mi-a iesit praitura cu ghimbir mai buna decat o faceam. Multumesc inca o data. 🙂
Iti spun cum ai dorit, dar nu venea bine inceputul cu ” la sugestia pisicii „, si pentru ca eu incerc sa respect natural mai imi scapa si un domn, doamna, dar nu la misto sau shto cum zice Ionut.
Nu stiu, nu-mi vine nimic acum pe loc.
Si eu iti multumesc, te rog.
OK, am priceput… nici nu ma gandeam ca e , cum zice Ionut (gazda noastra) la shto… tocmai pentru ca am citit mesajele tale… si cred ca esti un om deosebit, ca multi dintre cei de pe aici… si fac ochii mari si incerc sa ma luminez, sa adulmec…
Iar nick name-ul are o motivatie simpla: mai exista o cami…
Astept retete bune.
Si promit la randul meu… doar ca la mancare, spre dezamagirea lui Ionut, (si imi doresc sa nu se generalizeze) eu sunt mai evaziva, gatesc la ochi si … din necesitate.
La mine pasiunea e in prajituri.
buna… aproape seara.
eu am venit in bucataria noastra si adulmec mirosuri de bine si cald.
cine gateste astazi?
nimeni nu gateste azi?
eu gatesc coperta ;)) abia de poimaine revin cat de cat la normal
http://video.google.com/videosearch?hl=ro&q=Eric+clapton+crossroad&um=1&ie=UTF-8&ei=6xWbSau4EonK0AWsvtiVBw&sa=X&oi=video_result_group&resnum=4&ct=title#
uite, ca sa ai spor
abia astept sa vad ce ai gatit.
nu stiu cum fac alti fani tango, dar eu ador cautarea revistei la chiosc… mereu e o aventura.
spor la venturi incepand cu martea viitoare ;)) merci pt piesa
multumesc si eu de pont.
o noapte buna sa ai!
Te salut si astept retete.
Pisica are o stare de boala… sa speram doar guturai care se va trata cu lecturi la Alice si Simona si ceaiuri multe, cu zahar brun, doar un strop si lamaie…
Dar astept, imi doresc vorbe calde pe tavi aburinde, ganduri ademenitoare… ca ciresele vesele… si promit sa ma gandesc … sa imi amintesc… iti place mancarea greceasca?
Trebuie sa ma gandesc la asta! 🙂
cum ajung acasa iti trimit reteta mea de cotlet de rechin ;)0
e cu os cu tot sau numai cu coada rechinului? ca sa stiu ce vase de gatit imi cumpar! 🙂
Cotlet de rechin
E vorba de rechin oceanic. Deci din cel congelat (pe care il gasesti transat deja in „semicerculete” specifice, cu o bucata de shira spinarii in centru). Shpilul e sa lasi cotletele sa se decongeleze la aer nu in apa. In prima faza e bine sa le lasi in ceva adanc pentru ca vor „lasa” ingrozitor de mult lichid. Iar o idee buna e ca, in prima jumatate de ora, sa inlaturi stratul (de cele mai multe ori) foarte gros de gheata de pe suprafata cotletului. Dupa cateva ore de scurs, in ultima faza, pe servete absorbante de bucatarie, veti cotletele pe care le puteti praji astfel:
Se pune o lingura de ulei la incins intr-o tigaie;
apoi, se pun 3catei de usturoi si ghimbir proaspat (cam jumatate de tubercul), ambele tocate marunt cubulete
se calesc bine timp de un minut, 2 3 maximum (in functie de cat de bine ati maruntit usturoiul si ghimbirul ;-)).
Se adauga si carnea de rechin data in prealabil prin amidon amestecat cu albus de ou (batute bine ca pentru snitel),
2 lingurite de vin alb si o jumatate de lingurita de zahar.
Se amesteca, pe foc mediu si, apoi, se mai adauga apa sau (eu prefer) vin, lasand sa stea pe foc inca 2 minute.
Cand totul este gata, se mai pune si piper, sare, dupa gust, si preparatul poate fi servit.
Daca reusesti sa gasesti la pescarie rechin proaspat de Marea Neagra (caine-de-mare) NU FOLOSI ACEASTA RETETA!
In aceasta situatie intreaba si iti voi istorisi varianta pentru el ;-))
pai intreb deja de-acum… ca sa am toate armele cand plec la lupta… eu stiu cu ce pesti ma lupt prin lume?!
si spune-mi te rog de ce diferenta. uite… nu stiu. 🙂
caut acum muzici de noapte buna…
carnea de rechin de Marea Neagra e f grasa si are o consistentza „sapunoasa”. Pana nu vezi cu ochii tai nu intzelegi ;-))
ok… o sa am grija sa nu-mi dau ochelarii jos de pe nas cand oi da de rechin! (sa nu-mi dea cu sapun in ochi, adica)
glumesc, da serios… suna apetisant… tre sa vad cu nasul meu cum suna… multam fain!
sambata gatim greceste… m-am gandit.
sambata gatesc… in stil venetian. adica o sa fiu la Venetia. Dar ca sa nu plangi dupa retete iti ofer niste Nick Cave (neobisnuit de emotionant in directia asta ;- ):
Into My Arms
I don’t believe in an interventionist God
But I know, darling, that you do
But if I did I would kneel down and ask Him
Not to intervene when it came to you
Not to touch a hair on your head
To leave you as you are
And if He felt He had to direct you
Then direct you into my arms
Into my arms, O Lord
Into my arms, O Lord
Into my arms, O Lord
Into my arms
And I don’t believe in the existence of angels
But looking at you I wonder if that’s true
But if I did I would summon them together
And ask them to watch over you
To each burn a candle for you
To make bright and clear your path
And to walk, like Christ, in grace and love
And guide you into my arms
Into my arms, O Lord
Into my arms, O Lord
Into my arms, O Lord
Into my arms
And I believe in Love
And I know that you do too
And I believe in some kind of path
That we can walk down, me and you
So keep your candlew burning
And make her journey bright and pure
That she will keep returning
Always and evermore
Into my arms, O Lord
Into my arms, O Lord
Into my arms, O Lord
Into my arms
:)multumesc pentru dar… pentru frantura de frumos in zori de zi cu zapezi, o zi grea… dar inceputa frumos.
zambete pentru o venetie pe care eu am refuzat s-o vad. candva o sa-ti povestesc de ce.
go to venice…
Daniel is travelling tonight on a plane
I can see the red tail lights heading for Spain
Oh and I can see Daniel waving goodbye
God it looks like Daniel, must be the clouds in my eyes
They say Spain is pretty though I’ve never been
Well Daniel says it’s the best place that he’s ever seen
Oh and he should know, he’s been there enough
Lord I miss Daniel, oh I miss him so much
Daniel my brother you are older than me
Do you still feel the pain of the scars that won’t heal
Your eyes have died but you see more than I
Daniel you’re a star in the face of the sky
Daniel is travelling tonight on a plane
I can see the red tail lights heading for Spain
Oh and I can see Daniel waving goodbye
God it looks like Daniel, must be the clouds in my eyes
Oh God it looks like Daniel, must be the clouds in my eyes
faci revista de haleala?
jeeeezzz.. si tu ce-o sa fii acolo? director? pozar? bucatar? ascutitor de cutite? art director?
nu nufac. e numai un hobby ;))
ah, ai comentariile moderate..
hai sa te mai intreb o chestie: e obligatoriu ca toti comentatorii tai sa se semneze cu pseudonimul „pisica” sau e vorba de o singura persoana, cu chef nebun de comentat … si nu numai?
nu le-am aprobat pt ca nu sunt in tara si abia acum am ajuns la net ;))
bun venit acasa!
Merci!
seara buna… in prag de martisor…
dupa cum vezi, tac.
da… e si commentul acela de mai sus de vina.
si astept cuminte martisoarele (ca pe soricei) si idei de la tine… idei…sa nu mi se mai para ca sunt singura pisica ce stie sau invata sa gateasca.
daca nu esti ocupat… idei? vorbe? cuvinte… „lungi, sticloase”?
La multi ani de Martisor, tie si tuturor frumoaselor ce-mi viziteaza sau nu blogul. Deocamdata incerc sa ma reacomodez cu tara: in numai o saptamana de lipsa s-au intamplat ingrozitor de multe si trebuie sa le asimilez.